Par Si Impar

Pare greu, pare aproape imposibil ca, imediat ce cobori dintre nori sa simti sau sa intelegi Parisul. In fapt, nu ai nevoie de mai mult de 5 minute ca sa incepi sa percepi totul diferit, sa ai fizic senzatia ca ti se modifica chiar si felul in care respiri.
Si realizezi ca in Paris toti incearca sau doresc sa fie actori si nimeni nu este interesat de simplul rol de spectator.

La un moment dat Voltaire spunea vis-a-vis de Paris ca e un haos in stare pura, locul in care toti cauta placerea si distractia insa foarte putini le si gasesc.  Dupa aceasta prima intalnire (mai mult ca sigur nu va ramane singulara) indraznesc sa afirm ca e posibil ca insusi Voltaire sa se fi inselat. O simpla plimbare , cateva ore, la pas, te transforma si-ti amintesc aproape la tot pasul de ce sunt si pot fi oamenii atat de frumosi, de inventivi, de creatori.

Fotografiile nu contin explicatii pe simplul motiv ca, pentru cei familiarizati cu ele, sunt usor de recunoscut; cei care nu le recunosc e de preferat sa le descopere singuri.
O simpla descriere aici, pe un blog, indiferent cat de reusita ar fi tot nu ar putea explica de ce lumea ar fi cu adevarat pustie fara Paris.